Am auzit în mașină o melodie hip-hop românească și în mod cu totul și cu totul surprinzător, mi-a plăcut. Ca să fie clar, trupa mea favorită e Slayer.
Mi-a adus aminte de unul din episoadele favorite din Dexter’s Laboratory, A Hard’s Day Day, de unde vine vorba „today is not a fine day for science”. Oricum, melodia lui Grasul XXL ar fi un ringtone bun pentru mobil.
Am găsit azi o idee excelentă a doamnei Lelia Munteanu: tupeocrația.
Nu îmi dădusem seama că tupeul ne domină acum, așa cum într-o teocrație domină reprezentanții unei religii. De fapt tupeul a devenit un fel de religie la noi, pentru că apar deja ritualuri și principii.
Cred că problema este la noi, pentru că avem o mentalitate de copii abuzați, respectiv ne supunem tupeului. Nu e vorba numai în politică, ci și în grupurile de zi cu zi unde tindem să ne supunem și să generalizăm niște indivizi cu tupeu: „vecinii nu mențin curațenia” în loc să nominalizăm pe acei câțiva care fac probleme sau „șoferii sunt nesimțiți” deși probabil procentul celor cu tupeu este mic. Însă nu îndrăznim să spunem ceva pentru că ne e frică de agresivitatea celor vizați și ne temem de tupeul cu care vom fi tratați.
Adică dacă un coleg de-al lui Ceaușescu este deținut, de ce nu și Ceaușescu? Până la urmă a fost executat politic. Penibil. Din păcate cei care trebuiau să se lupte și-au dat singur despăgubiri lor și acum nu mai pot spune nimic.
Am rămas stupefiat când am văzut că se poate întâmpla asta: statul va plăti daune morale de 1,4 milioane EURO unui fost general, care a fost ministru adjunct al apărării pe vremea lui Gheorghiu-Dej. La un moment dat se pare că s-a certat cu șefii și a fost mazilit și a ajuns în închisoare pentru 6 ani.
Am văzut în articol că sunt și alții care au câștigat, dintre care s-a găsit Ion Diaconescu, care a luat numai 500.000 EURO, să comenteze penibil că suma e prea mare. De fapt e normal să nu aibă de zis nimic de morală pentru că ar trebui să răspundă de ce s-a rezolvat pe el personal cu prețul trădării speranței pe care o aveam în 1996.
Mă întreb însă când vom putea și noi să dăm în judecată statul, să ne dea și nouă daune morale pentru ce ne-a făcut pe timpul comunismului? Adică pentru bătaia de joc intenționată la care am fost supuși nu merităm nimic? O fi problemă însă pentru că dacă cerem despăgubiri pentru că pe vremea lui Ceaușescu statul ne punea intenționat și inutil să stăm la cozi numai pentru a avea preocupare, atunci ne-am putea întreba de ce tot statul ne mai pune și acum la cozi?
Am aflat de niște site-uri excepționale:
Au o interfață foarte potrivită și le recomand pentru delectarea ochiului.
Evident, recomand și http://photography.nationalgeographic.com/photography .
Am văzut un articol și comentarii care susțin că nu e normal să meargă copii la restaurant că deranjează. Probabil urmează în curând cererea de restaurante unde nu au voie copii, țiganii, negrii și alte categorii care deranjează pe unii.
Adică fumatul sau telefoanele mobile în restaurant nu sunt problemă, dar copii sunt. Adică oameni mari au voie să fie nesimțiți dar copii trebuie excluși numai pentru că unii dintre ei sunt nesimțiți.
M-am gândit că dacă articolul e inițiat de o femeie poate propune să existe și restaurante unde nu au voie femeile. Sau să nu aibă voie femeile să se îmbrace provocator sau să se parfumeze agresiv în restaurante. Sper însă că există destui cu discernământ, care înțeleg că și copii sunt oameni și au aceleași drepturi ca și oricare alt om.
În continuare am văzut o mulțime de articole despre jocurile video. Nu înțeleg de ce jocurile sunt judecate altfel decât filmele numai pentru că sunt interactive. Nu mai spun că nimeni nu judecă tabloidele, care pot arata și scrie orice dar nu le acuză nimeni așa cum sunt acuzate jocurile.
M-am uitat și eu pe youtube la clipuri despre jocuri foarte discutate, pe care le-am pus și aici: unul din Modern Warfare 2 (Call of Duty N) și unul din Rapelay.
Foarte ciudat este că al doilea a fost interzis dar primul se poate cumpăra. Adică e mult mai grav să faci sex în feluri extreme decât să omori civili pe un aeroport, și asta duce la interzis, nu limitat la persoane peste 18 ani. Mă întreb dacă nu cumva la Modern Warfare se simte lipsa opțiunilor: poate unii jucatori nu sunt americani și ar fi vrut în loc de „No Russians” să fie nivelul „Fără țigani” sau „No arabs” sau „No jews”. Penibil.
Culmea este că jocuri excepționale, cum e Portal, trec neobservate de media tocmai pentru că tabloidele nu au ce să scrie despre ele. Doar nu poate fi scandalos un puzzle.
Din fericire cei care înțeleg jocurile 😉 știu că mai sunt 3 săptămâni până la lansarea Civilization 5.
Am găsit un articol cool pe wikipedia, despre cum să fii convingător.
Am gasit un document care descrie minciunile legate de greutate şi slăbit.
Am învăţat azi două cuvinte noi dintr-un newsletter interesant:
De emotofobie cred că suferim foarte mulţi în Romania, adică şi eu. Ne e frică să spunem nu şi ne simţim vinovaţi când ne înfuriem. E interesant ce se explică în document şi cred că e plauzibil să fie generată de agresiunile la care am fost supuşi ca şi copii.
Ortorexia clar face ravagii în România şi în alte părţi. Şi la grădiniţă au reuşit unii părinţi să insinueze copiilor ideea şi acum toţi sunt preocupaţi să mănânce corect. Nu mi-am dat singur seama că problema este că de la o preocupare normală de a mânca sănătos e uşor să treci să simţi că eşti superior altora din cauza a ce şi cum mănânci. Ar fi trebuit să mă prind că asta e, pentru că toţi care mi-au vorbit despre asta mi-au vorbit de sus. Noroc că îmi place să mănânc şi nu aveau cum să găsească rezonanţă la mine, dar e uşor pentru cine vrea să se impună folosind manipularea: „adică nu vrei să mănânci sănătos?”.
Blogul lui Christian Gavrilă 