Eroul deszăpezirii


După ce s-au implicat toți experții și s-au făcut studii din elicopter s-a găsit soluția la problemele generate de zăpadă. Surprinzător este o mașină produsă acolo de unde vine și frigul, care a apărut recent în Romania, numai în urmă cu 40 de ani. Din păcate ideea folosirii camioanelor de acest tip nu a apărut în timp util pentru a salva unele vieți, existența acestor mașini fiind cunoscută numai în cercul restrâns al celor care au făcut armata în Romania.

Publicat în România | Lasă un comentariu

Dialog (in)uman


Am remarcat lumina aprinsă de la microfonul domnului Ponta și m-am întrebat cum o fi să participi la o discuție între patru oameni la care se vorbește prin microfon? Oare toți de acolo sunt spălați la creier de lanterna pusă în ochi și nu mai remarcă absurdul situației?

Eu cred că mai bine foloseau megafoane în loc de microfoane și așa reușeau măcar să își exprime mai bine emoțiile.

Publicat în România | Lasă un comentariu

O fotografie care spune tot ce e de spus


Lasă un comentariu

Dați-le mintea înapoi


Publicat în România | Lasă un comentariu

Pariul prostiei?


Deși m-am gândit că nu merită scris despre politicieni, după ce am văzut ce a spus Băsescu ieri simt nevoia să îmi notez unele lucruri, ca să nu uit unde s-a ajuns:

  • „Probabil la mijlocul anului viitor va începe să se simtă creșterea economică pentru fiecare” = noi am aranjat cifrele să raportăm creștere și dacă se va întâmpla mă asigur că îmi va fi atribuită.
  • „Nu mai suntem în riscul de derapaj economic, ceea ce ne face să fim pregătiţi dacă va fi o nouă izbucnire a crizei” = sper să uitați cum mă încăpățânam să spun că nu e criză.
  • „Am învăţat să nu mai cred în politicieni” = evident că eu sunt deasupra lor.
  • „Nu s-a reuşit niciodată scoaterea regiilor de sub impactul politicului” = adică eu am încercat dar alții se opun.
  • „Regia de apă Bucureşti, Apa Nova, are management străin – management privatizat şi este un model de succes. Regia nu are acum nevoie de subvenţii de la Primărie” = sper să nu vadă nimeni că a ajuns în topul celor mai mari profituri din Romania și să întrebe unde se duce acel profit și cine plătește pentru el.
  • „Aceste regii (adică altele decât Apa Nova) au arierate de 12,5 miliarde de lei noi, adică 3 mld de euro. Ăştia sunt bani scoşi din buzunarele românilor. ” = de fapt sunt bani băgați în buzunarele românilor plătiți degeaba și a celor care nu își plătesc datoriile la aceste regii, ca să mă voteze, însă ei știu asta și nu mă vor da de gol.
  • „Domnii din economie trebuie să înţeleagă că nu vor avea CAS scăzut atâta timp cât nu scade munca la negru.” = nu mai pot să spun chiaburi, că s-a compromis termenul, dar masele vor înțelege ce vreau să spun. Și oricum, să nu creadă cineva că e treaba mea să strâng taxele și nu cumva să îi aprecieze pe cei care plătesc CAS, care oricum nu pot fi prietenii mei.
  • „Nicio companie mare nu poate rămâne în competiţie cu companiile globale, dacă nu e susţinută de stat.” = companiile mici oricum se descurcă, pentru că se știe în toată lumea că ele ajută la creștere.
  • „Vor fi rachete care vor distruge alte rachete prin lovitură.” = dacă am avea totuși un mic război m-aș simți și eu mai bine.
  • „Am ţinut să menţinem obiectivul euro în 2015, dar este mai important să avem un buget stabil, solid, cu alocări şi venituri predictibile.” = doar nu o să mă las eu cu deficitul la mâna altora, ca să nu mai pot scoate bani din căciulă când am nevoie.

Nu pot să mai spun că e penibil sau rupt de realitate ci cred chiar că omul se distrează și a făcut vreun pariu ca să demonstreze cuiva cât de proști sunt cei cărora se adresează. Adevărul că dacă aș paria și eu nu e deloc simplu să decid pe ce parte aș paria. La prima vedere pare că aș putea să mă gândesc și eu ca un escroc și să pariez că îi va merge ca să câștig pe ambele variante. Din păcate și alții înțeleg asta și chiar dacă nu sunt proști se gândesc să acționeze ca atare în ideea că au de câștigat oricum, fără a se întreba dacă nu cumva un procent mai mare din ceva mai mic valorează mai puțin. În concluzie știu ce sper și trebuie să pariezi pe echipa cu care ții, dar nu sunt deloc sigur că e corect probabilistic și logic.

Publicat în România | Lasă un comentariu

Cenzura de mahala


La Bacău niște profesori au transferat disciplinar un elev pentru că a publicat niște poze făcute prin școală. Mă așteptam că este vorba de niște poze de tipul filmulețelor din licee de care sunt pline site-urile tabloidelor sau pe care le vezi pe youtube, cu vreo bătaie între fete sau sex în clasa, și cu toate acestea titlul m-a revoltat pentru că mi se pare complet împotriva spiritului educației să pepepsești un copil pentru ceva care fac foarte mulți.

M-am uitat însă și la poze și am observat însă că elevul are un talen real la fotografie și nu era vorba de pornografie ci de fotografii artistice, unele foarte reușite. E adevărat că ele exprimă foarte bine lucrurile din școală însă asta mă face să fiu stupefiat de decizia luată. Parcă și în comunism luai numai avertisment dacă ascultai Europa Liberă, iar acum e mai grav să arăți lucrurile așa cum sunt!

Astfel de lucruri mă fac să cred că toată Romania a devenit o mare mahala, în care intrigile și bârfele contează, nu valoarea. Fotografia, care nu crează ci reproduce realitatea, nu are ce căuta aici altfel decât sub formă oficială, ca să o pui în buletin sau în rama cu poza de la nuntă. Cei care conduc mahalaua sunt la fel ca inspectorul șef pe Bacău, care spune că nu are ce să le facă profesorilor din subordinea lui. Adică de ce ar fi un inspector responsabil de viitorul elevilor dacă alții mai mari ca el nu se simt deloc responsabili pentru viitorul nostru? Mi se pare inuman, nu numai penibil, să te gândești la orgoliul tău mai mult decât la viitorul unor copii.

Publicat în Din puțul gândirii, România | Un comentariu

Tupeu informatizat


Am uitat să notez pe blog în ianuarie cât eram de revoltat câns am văzut ştirile că sistemul informatic al casei naţionale de sănătate s-a blocat la trecerea în exploatare. Am văzut astăzi ştiri însă cum că ar fi încă blocat, după mai mult de 3 luni. Nici nu îmi mai vine să râd.

Din păcate industria de software de azi are nevoie mai mult de avocaţi decât de programatori, pentru că se vede că avocaţii sunt cei care aduc banii, nu programatorii care crează valoare. Dacă eu sau alţii din domeniu am comenta ceva, sigur am fi atacaţi pentru faptul că suntem competitori cu cei care au lucrat la sistem şi nu putem avea dreptate. Dacă sistemul naţional este considerat „îndesat” când are 30.000 de utilizatori, vâzând campania eMag din această perioadă în care se laudă ca au 1.500.000 de utilizatori care îi accesează lunar ar trebui ca mulţi să cadă pe gânduri şi să se întrebe cum de o fi reuşit o firmă privată aşa ceva şi sistemul naţional nu a putut? Cred că nu există site de comerț electronic, matrimoniale sau orice altceva care să nu facă față la 30.000 de utilizatori. Penibil.

Publicat în Din puțul gândirii, Programare, România | Un comentariu

Umanitatea nu e în fişa de post


Am văzut zilele acestea nişte ştiri îngrozitoare despre cum s-au închis unele spitale din Romania. Mi se pare evident că mai puţine spitale mai mari sunt mai eficiente şi economic şi medical decât mai multe mai mici. De asemenea e clar ca sunt multe cheltuieli plătite de asigurările de sănătate care nu sunt sub control. Aceste lucruri nu justifică în nici un fel lipsa de umanitate în modul în care pui în aplicare astfel de soluţii.

Mâ gândesc că dacă cineva la vârf a decis să facă mai puţine spitale mai puternice, atunci când se trecea la aplicare unii trebuiau să găsească soluţii sau să protesteze dacă termenele sau bugetele alocate acestei reorganizări nu erau realiste. Aceasta implică responsabilitate şi se vede că pe lanţul implementării deciziei nu au fost oameni care să îşi rişte postul pentru a fi umani. Până la urmă tot în Romania au fost securişti sau gardieni pentru deţinuţii politici, aşa că nu e complet neaşteptat că se găsesc oameni pentru care propria persoana e mult mai importantă decât orice principiu moral sau măcar o minimă empatie. De mirare e însă de ce vorbim despre acele probleme ca aparţinând trecutului când cauzele sunt încă printre noi şi aşteaptă numai nişte mici impulsuri ca să iasă la vedere. Poate de fapt ne liniștim și noi că nu e decizia noastră și nu putem face nimic.

Publicat în Filozofie, România | Lasă un comentariu

Creierul şi sexul


Am citit azi despre cum s-a descoperit sindromul Klüver-Bucy, când aceştia doi au extirpat o anumită bucată din creierul unor maimuâe şi au constatat că efectul a fost că au devenit nimfomane. Continuând cercetările, ei au descoperit şi la nişte cazuri umane la care s-a scos acea bucată de creier că efectul a fost acelaşi. Am bănuit eu că prea multă gândire nu ajută la sex, dar se pare că nu e numai o metaforă.

Publicat în Altele | Lasă un comentariu

Boala cablurilor


În sfârșit am găsit pe cineva care să spună adevărul despre cablurile audio scumpe: un fost lucrător la Mac Intosh (cei care fac stații, nu calculatoare 🙂 ) a scris despre asta și a explicat de ce la demonstrații cu amplificatoarele lor care costă zeci de mii de dolari folosesc cablu obișnuit. Așa că aceia care cumpără cabluri de zeci de mii de dolari o merită.

Publicat în Din puțul gândirii, Știință | Lasă un comentariu