De fulgere să piară, de trăsnet și pucioasă,
Oricare s-ar retrage din gloriosul loc,
Când patria sau mama, cu inima duioasă,
Va cere ca să trecem prin sabie și foc!

Oare acest citat din imnul național este o declarație că vom sări toți să ajutăm atunci când familia sau conaționalii au nevoie, sau este un blestem asupra celor care se eschivează?

Acum 144 de ani românii se înscriau voluntari ca să lupte pentru independență. Au murit 4.300 dintre ei și am obținut independența. În primul război mondial au murit circa 600.000 de români și am obținut unirea și Romania Mare. În al doilea război mondial au murit 500.000 de romani, însă din păcate am obținut comunism, s-a micșorat Romania și a fost inventată limba moldovenească.

Din fericire majoritatea românilor de azi nu au trăit deloc într-un război. Am fost atacați însă de un virus, care a ucis deja 35.000 de români. Unii români lipsiți de respect au zis că e ca în război, însă ei nu consideră că au norocul să nu fi simțit unul pe pielea lor, așa cum au pățit toate generațiile anterioare. Dar, deși nu e război, deja au murit foarte mulți și sigur e nevoie să ne unim ca să ne eliberăm. Acum se va vedea sensul a ceea ce declarăm în imn!

Soluție există, pornind de la ideea lui Jenner care a salvat milioane de vieți (Edward nu Caitlyn). Nu este o soluție care tratează, ci care previne, așa că presupune să fie aplicată la marea majoritate a oamenilor pentru a fi victorioasă. E mai dificilă decât să pleci departe de familie pentru câțiva ani, cu șanse mari să nu mai revii, așa cum au fost nevoiți să facă bunicii mei? Eu zic că nu. Câți voluntari avem în cele 9 luni de când este disponibilă această variantă? 28% în mediul urban și 14% în mediul rural.

Era să zic că trebuie să schimbăm imnul, dar făceam o mare greșeală pentru că 28% sunt totuși milioane de români, care merită respectul meu. Iar dintre restul oricum nu prea știe nimeni de această strofă și oricum, cui îi pasă de ea? La urma urmei e doar un cântec, nu o teză de doctorat ca să fie serioasă. Ar trebui să ne rugăm să nu mai fie nevoie de război, pentru că atunci cine va rămâne să apere țara când 72% vor fi „conscientious objectors”. Un termen în limba română nu avem, dar vor găsi cei în cauză unul, așa cum au găsit acum „antivaccinist”. Acesta nu e un termen care desemnează oameni care așteaptă să le rezolve alții problema, ci un termen științific, care desemnează oameni pasionați de medicină, cu motive științifice solide pentru care nu pot să se expună la un mic risc pentru binele comun. Omonim este și antivaccinist în sensul de luptător pentru drepturile omului sau antivaccinist în sensul de om cu convingeri religioase puternice, care nu are de ce să atingă drobul de sare pentru că s-ar opune voinței lui Dumnezeu. Fără un cuvânt care sună ca un termen științific, care sună ca și cum ar fi bazat pe principii solide, ar fi putut cineva să creadă că toți aceștia nu sunt sinceri și așteaptă să riște alții pentru ei, cât timp ei în sinea lor știu că altă soluție nu există și nu va apărea curând.

Dacă ne uităm la media mondială de 32%, suntem sub aceasta. În Europa de vest media este 65%. Sigur, unii ar interpreta că în vest au medie mai bună pentru că sunt țări bogate, dar eu cred că interpretarea corectă este că sunt țări bogate pentru că la nevoie, ei au 65% voluntari.

Eu sper ca, înainte să fie prea rău, să se sperie mai mulți români de blestemul din imn și să se uite în oglindă iar apoi să decidă a cui este comunitatea în care trăiesc: a lor sau a președintelui și a politicienilor care îi îndeamnă să fie descurcăreți, în timp ce coloana vertebrală li se flexează după cum sunt procentele, nu adevărul. Poate vor accepta suficient de mulți un mic risc azi, mâine vor risca să iasă în stradă când bătaia de joc este extremă și poate chiar vor risca și la alegeri, suportând dezamăgiri cât e nevoie până la succes. Azi avem 28% voluntari, care nu pare mult, dar e un progres uriaș față de cei numai 400 de oameni care au ieșit în stradă la 15 noiembrie 1987 ca să înceapă să ne dea șanse tuturor românilor. Sunt optimist pentru direcția în care evoluăm, însă trebuie să recunosc că simt că blestemul din imn reprezintă corect ceea ce simt pentru cei care stau ascunși după perdea, uitându-se la cei care sunt expuși în stradă și sperând că vor putea doar să beneficieze de pe urma efortului acelora, pentru a scăpa de dezastre naturale sau umane sau cel puțin de curățat de zăpadă aleea.