Triplu oximoron? Din păcate, nu. Este strategia privind educația din Romania, rezumată în trei cuvinte. Toți românii trebuie să facă facultate, unde să învețe meserie, păstrând însă spiritul cu care să ia toate deciziile importante în viață după obiceiurile creștin ortodoxe și nu după știință sau meserie.

În același timp, deși aceasta este strategia pe care se bazează conducătorii, profesorii și majoritatea românilor, toți știu adevărul, exprimat recent și de Președintele Romaniei: „Îmi doresc un examen care să poată evalua corect capacitatea absolvenților de a se descurca în societate și în viață, în general”. Adică trebuie educație, dar contează mai mult să fii descurcăreț.

Oare așa să fie? Cunoașterea e importantă numai dacă te ajută să te descurci și numai acolo unde nu se aplică dogmele? O, dar asta îmi sună cunoscut, deși nu am mai simțit le fel de mult timp. Cei care au apucat comunism în Romania poate își aduc aminte că materiile școlare și meseriile erau ierarhizate după importanța lor pentru societate. Iar dogmele comuniste contau mai mult decât știința sau meseria. Care e diferența atunci, numai treaba cu descurcatul?

În comunism puțini credeau în dogmele de atunci și știau că de fapt contează să ai relații sau să îți faci – să te descurci. Aveai două opțiuni: te resemnai și făceai știință sau artă ca un scop în sine, sau te înscrii în partid și te străduiești să obții beneficii materiale. Înscrisul în partid pentru a câștiga bani e la fel și azi. Nu e aceeași situație cu dogmele: acum nu numai că sunt altele, dar sunt asumate sincer de mult mai mulți. Este aceeași situație însă cu credința din care provin dogmele: și în comunism le păsa de egalitate pe cât le pasă acum de ceilalți oameni.

Toți românii susțin că educația are o mare importanță, toți fac un efort mult mai mare să își educe copiii și chiar și copiii citesc mult mai mult, chiar dacă de pe ecrane de telefon sau calculator și nu din cărți. Și atunci de ce simțim toți că nu merge bine? Aici mă refer nu numai la profesori și evaluatori, ci la cei care simt că descurcatul contează cel mai mult sau la copiii care simt cum le este nesatisfăcută curiozitatea înnăscută.

Eu cred că procesul de decizie în privința educației în Romania este profund greșit. Ceea ce încercăm este să scriem un studiu de epistemologie cu o comisie de politicieni, un comitet de părinți sau un institut de sondaje de opinie. O sarcină mult peste puterile lor, o problemă pe care nu o vor putea rezolva.

Cunoașterea empirică are rolul ei, însă nu ea singură ne-a dat bunăstarea în care trăim foarte mulți azi. Este situația de azi a educației din Romania diferită de cea a fermierilor, care după Revoluție s-au trezit cu prea mult față de cât puteau duce și arau cu plugul tras de cal?

Dacă îți aloci timpul ca să înveți să lucrezi cu un strung, nu mai ai la fel de mult timp ca să înțelegi la ce s-au gândit inginerii care au inventat strungul. Sigur, nu toți vom inventa limbaje de programare, dar nu cred că e bine să nu mai fie nimeni preocupat de teorie ci numai de învățat un limbaj la modă, ca să trăim toți ca mână de lucru ieftină într-o firmă de outsourcing.

Cum ar fi ca universitatea să dezvolte cunoașterea, să existe școli de meserii unde să înveți cum să muncești și să fie cultivată iubirea pentru aproapele tău? Chiar dacă acum nu mai există cezarul, ca să îi dăm lui ce e al lui, eu zic că mai există și azi planuri paralele ale existenței și sfatul de a nu le amesteca este valabil pe termen nedefinit.

Romania nu mai este guvernată de un partid comunist, care se opunea culturii pentru că îi amenința puterea. Azi opoziția este însă de la noi toți, care tăiem avântul spre măreție al copiilor atunci când îi învățăm să se descurce, când ne întrebăm mereu la ce folosește să învăț asta și când vorbim despre învățătură exclusiv ca și necesitate pentru un salariu mai mare. De ce ți-ai mai asuma riscul de a descoperi ceva nou, fie vorba de o idee nouă sau ceva bun în omul de lângă tine, când toți te îndeamnă să urmărești numai confortul psihologic al stagnării și siguranței?

Eu cred că există și un alt plan decât individul și supraviețuirea. Sigur, vom trăi mai mult ca durată și mai bine ca și confort dacă știm o meserie. Vom fi însă fericiți dacă avem cultură, pentru că vom înțelege altfel lumea, și dacă iubim oamenii, pentru că vom fi și noi mai iubiți. A te descurca este un verb folosit pentru cel care s-a descurcat să rămână la suprafață în valuri, dar nu poți spune „m-am descurcat” să am o viață împlinită. Poți spune însă „am știut să am o viață împlinită”, sau „am fost inspirat să am o viață împlinită”.