Nu cred că există cineva care să mă asocieze cu Dani Mocanu. Până să aflu că a fost condamnat pentru versurile unei melodii, nu îmi aduc aminte să-l fi ascultat vreodată. Intenționat cel puțin, pentru că de poluare sonoră cu manele am avut parte. Dar după ce am aflat că a fost condamnat în primă instanță, am fost curios să văd de ce, pentru că mi-am adus aminte despre cum ascultam rock pe furiș în alte vremuri. Pentru cine e curios, videoclipul există încă pe youtube. După cum are 22 de milioane de vizualizări, cred că sunt în minoritate printre români și majoritatea l-au văzut deja.

Nu pot să zic că am avut vreo surpriză din punct de vedere estetic sau al mesajului. Un videoclip cu femei îmbrăcate sumar, dintre care una apare la un moment dat în lesă, cu versuri despre resentimentele unui bărbat care în opinia lui ar fi trebuit să primească ceva în schimb pentru ce a cheltuit cu ea. Din păcate nu pot să spun că misoginismul din piesă e peste nivelul pe care îl văd în jur, aș zice că se sub pentru că bătaia ar fi considerată acceptabilă de către prea mulți. Iar grafica nu e mai exagerată față de multe alte videoclipuri actuale. Incitare la ură însă nu am simțit. Adică atunci când voi asculta a mia oară Seek and Destroy trebuia ies afară să bat pe cineva? Sau când ascult Slayer mă simt îndemnat la crimă?

Din păcate, temerile mi s-au confirmat: e la fel ca în comunism. De fapt e mai rău, pentru că atunci comuniștii nu aveau ceva cu gusturile noastre, ci îi deranja că ne place libertatea. Acum e mai grav, e ca pe vremea condamnării lui Baudelaire acum 160 de ani. Niște fundamentaliști proști și ipocriți nu pot să accepte alte puncte de vedere, alte criterii estetice sau un nivel de artă care să implice discernământ și interpretare din partea spectatorului. Dacă Dani ar fi cântat în engleză, eventual tradus de doamna Margareta Nistor, probabil nu era nimic, pentru că e peste nivelul lor de înțelegere. În timp ce ei condamnă pentru instigare la ură, azi poți cumpăra de la librărie Mein Kampf, care e însă în regulă în mintea lor – „e recunoscută internațional”.

La Dani însă cred că mai contribuie ceva: e rrom. Rasismul, care oficial nu există în Romania, îi face pe toți să se pretindă oripilați ca și cum le pasă de femei, în timp ce la televizor de la blonda lui Bote până la vulpiță numai respect față de femei nu e. Nu e nici măcar bun simț să fie marcate 18+ așa cum a făcut Dani cu videoclipul lui. Adică e în regulă să organizezi un concurs televizat pentru a alege o femeie pentru un bărbat, ba chiar e în regulă să vezi la televizor cum ar fi să o schimbi pe mama ta cu altă mamă. Totul cu condiția să nu fii rom și să vorbești pe ocolite, să vorbești în engleză sau să fie o televiziune a unui politician.

Așa că, dacă am fost Charlie când au fost pedepsiți pentru că au publicat acea caricatură de prost gust și neamuzantă, în mod sigur acum pot spune că ma simt și eu Dani Mocanu. Mă duc să ascult niște Mayhem cat mai pot să mai recunosc asta, însă vă rog dacă ați citit până aici să dați și mai departe mesajul, ca să ne bucurăm mai mulți care putem gândi liber. Cel puțin putem să decidem pentru noi ce ne îndeamnă Baulelaire să facem:

Si le viol, le poison, le poignard, l’incendie,
N’ont pas encor brodé de leurs plaisants dessins
Le canevas banal de nos piteux destins,
C’est que notre âme, hélas! n’est pas assez hardie.

(Dacă viol, otravă, incendii sau pumnale
Nu și-au pictat deloc figurile splendide
Pe pânza monotonă a sorții noastre crude
E fiindcă al nostru suflet nu-i destul de tare)