Blues Core – Rockstadt Brașov – 25 mai 2018

Ca să cunoști emoțiile unui om îți trebuie în mod normal ani de zile. Există însă unii dintre noi pe care îi putem simți mult mai repede, pentru că au un talent, știu să cânte. Muzica este cea mai bună cale prin care poți simți emoția altuia, cea mai rapidă și cea mai precisă, care funcționează chiar și înregistrată. Când este în cadrul unui spectacol, comunicarea este directă, ceea ce face fiecare astfel de ocazie un moment special. Unele sunt memorabile și îți vor influența toată viața, însă toate sunt speciale, indiferent de cum a fost ziua ta sau a celuilalt, de locul în care ești sau de cât de priceput sau în formă este cel care cântă, pentru că este vorba de un om care are curajul să se expună în fața ta.

Există însă conjuncturi unde artistul, ziua, locul, muzica sunt toate coordonate pentru o combinație perfectă.  Ca și ascultător de muzică, ce poți face este să te informezi, să aloci timp pentru mers la spectacole și să speri că vei avea norocul să ți se ofere o astfel de combinație, pe care să ai puterea să o recunoști. Ocaziile sunt oricum atât de rare încât nu trăiești destul să ai prea multe.

Eu sunt în general norocos, deci am mai mult de una. Am văzut Iron Maiden în 1990 la București, când cu un an în urmă mă chinuiam să fac rost pe ascuns de un album și nici nu speram, ca și restul sălii, să vedem vreodată așa ceva. L-am văzut pe BB King la 86 de ani la Paris, când a amuțit sala plină de tineri agitați și am plâns când a cântat Key To The Highway. Am nimerit să văd și ascult Lacul lebedelor într-o zi de 8 martie, când Corina Dumitrescu și Ovidiu Matei Iancu au dansat pentru Ileana Iliescu. Vineri mi s-a întâmplat din nou.

Hanno Höfer in 2002

Când Hanno ne-a invitat pe mine și soția mea să venim să îl ascultăm în Rockstadt Brașov, unde urma să vină cu 2 prieteni să cânte, știam că va fi frumos. Noi suntem fani Nightlosers de mulți ani, am avut multe experiențe memorabile împreună și știam de talentul de regizor al lui Hanno. Pe Raul Kusak avusesem deja onoarea să îl ascultăm la Mila 23 în urmă cu două săptămâni și m-a pus pe gânduri când în pauză și-a setat sintetizatorul pe pian și a cântat singur o piesă clasică pe malul Dunării vechi. Hanno ne-a spus despre Liviu Pop că este un baterist deosebit, că Raul vine cu un Hammond și că își zic Blues Core când cântă împreună, de 2 ori pe an când vine Liviu în Romania.

Ne așteptam deci la excelent, dar am primit ceva unic. Toți trei au fost în formă maximă și le place să cânte împreună. Raul Kusak și Hammond-ul sunt o singură persoană. Raul se bucură că pe instrumentul lui a cântat Jon Lord când a fost la București însă eu cred că Hammond-ul se bucură acum că este al lui Raul, chiar și când acesta l-a împins prin sală și era să-l răstoarne. Liviu Pop este ca un copil care bate ritmul, atent tot timpul la orice detalii pe care sigur puțini din public pot să le observe. Până vineri îmi părea rău că nu mai am cum să îi văd pe Buddy Rich si Jo Jones și acum am scăpat, am văzut tot ce visam. Hanno după ce s-a jucat cu chitara și cu muzicuța, a trecut la adevarata plăcere de a dirija din spatele camerei și a dat chitara cuiva din public ca să o zdrangăne, el cântând numai din reglajele amplificatorului și ale efectelor. A renunțat apoi complet la instrument și a cântat la microfonie.

Regia spectacolului a fost perfectă, de la așezarea lor în mijlocul sălii și modul în care au început și până la finalul apoteotic. Până și vremea a fost prefectă vineri. Muzica pot să o descriu numai cu un oximoron: blues progresiv. Este blues, o muzică simplă și bazată pe comunicare, dar dezvoltată cu o mulțime de elemente în stilul rock-ului și jazz-ului progresiv, alese însă într-un mod care păstrează spiritul blues. Blues Core.

În astfel de ocazii îl înțelegi pe Celibidache de ce era împotriva înregistrărilor: nu ai cum să simți tot ce a fost acolo decât dacă ai fost acolo. Știu că nu există nici un artist să fie complet mulțumit de creația sa și e normal să fie așa. Sper însă ca și cei trei Blues Core să aibă norocul să li se dea o pauză de la întrebările despre ce urmează și să fie răsplătiți cu momente de bucurie similare cu ce am primit eu vineri. Mulțumesc!