Am observat azi comentariile scrise de cititori la un articol despre cazul celui care s-a sinucis prin înecare într-un lac înghețat împreună cu doi dintre cei trei copii pe care îi avea cu două mame diferite. Scafandrul care a recuperat corpurile a povestit cum după ce a ieșit din apă și-a pierdut cumpătul și i-a dat o palmă celui care își legase fetița de 3 ani de el cu un cablu.

Incredibil mi s-a părut că majoritatea comentatorilor îl condamnă pe scafandru, iar unul dintre comentatori le condamnă și pe cele două femei pentru că l-au părăsit! Știam deja că mulți oameni stau în fotoliu, se uită la televizor și își dau cu părerea despre macroeconomie, fizică atomică sau orice alt subiect. Bănuiam că asta nu îi mai motivează să mai gândească dar nu realizasem că deja creierul multora e în pauză și se relaxează în fotoliu. Și atunci normal că rămân metodele de supraviețuire care se aplică și la animale: să se identifice cu turma, adică să acționeze după cum văd la televizor că se face, să se lupte pentru putere, adică să fie între cei favorizați din turmă și să renunțe la morală pentru că supraviețuirea este un argument suficient că e corect ce convine individului în fiecare situație și nu contează reguli și principii care depășesc individul și momentul.

Când creierul e în pauză, orice lucru care vrea să îl pună să gândească e o agresiune și atunci apare un răspuns emoțional corespunzător. E greu să te gândești la tot felul de lucruri, unele oribile și dacă nu s-ar apăra creierul nu ar mai putea sta liniștit în fotoliu. E suficient să îmi imaginez ce reacție ar avea unul din cei care îl acuză pe acel scafandru că a judecat alt om dacă i-aș atrage atenția că judecându-l pe scafandru ei nu respectă tocmai principiul cu care își justifică acțiunea lor. Mi se pare chiar amuzant daca mă gândesc ce reacție aș produce dacă i-aș aminti comentatorului care interpretează biblia cu ajutorul DEX că biblia nu a fost scrisă în limba română.

Un astfel de fenomen are potențialul să ne afecteze pe toți, după cum s-a mai văzut în istorie când oamenii executau ce le spun alții fără să mai gândească și ei. Probabil este mai ușor de observat cauza fenomenului din comentariile de la un alt articol, despre o propunere ca părinții să aibă dreptul să omoare nou născuții care au handicap. Aici este mai ușor să fii surprins de numărul mare de adepți ai eugeniei dar se vede și mai ușor ce efort fac creierele ca să nu fie deranjate din pauză ca să se pună în locul unei alte persoane într-o situație neplăcută.

Am totuși o idee care mă face optimist: cred că față de alte situații din trecut acum e mult mai ușor să supraviețuiești și atunci creierele care s-au așezat comod nu mai au nici un motiv să se ridice. În acest fel singurele acțiuni pe care le mai fac sunt să observe și comenteze lumea. Dacă există și lucruri reale în viața lor le vor pune un ecran de televizor în mintea lor și vor acționa ca și cum ar fi într-o emisiune din acelea cu care s-au obișnuit. Și asta mi se pare un lucru bun pentru că dacă s-ar obosi să mai acționeze poate iar m-ar trimite să vânez eretici și vrajitoare sau handicapați și popoare inferioare și nu aș mai putea să mă bucur de viață și de libertatea pe care o am. Îmi pare însă rău pentru copiii care vor mai fi uciși de părinții lor care în loc să se joace cu ei sunt ocupați să imite alte cazuri pe care le-au văzut la televizor.