Am văzut zilele acestea nişte ştiri îngrozitoare despre cum s-au închis unele spitale din Romania. Mi se pare evident că mai puţine spitale mai mari sunt mai eficiente şi economic şi medical decât mai multe mai mici. De asemenea e clar ca sunt multe cheltuieli plătite de asigurările de sănătate care nu sunt sub control. Aceste lucruri nu justifică în nici un fel lipsa de umanitate în modul în care pui în aplicare astfel de soluţii.

Mâ gândesc că dacă cineva la vârf a decis să facă mai puţine spitale mai puternice, atunci când se trecea la aplicare unii trebuiau să găsească soluţii sau să protesteze dacă termenele sau bugetele alocate acestei reorganizări nu erau realiste. Aceasta implică responsabilitate şi se vede că pe lanţul implementării deciziei nu au fost oameni care să îşi rişte postul pentru a fi umani. Până la urmă tot în Romania au fost securişti sau gardieni pentru deţinuţii politici, aşa că nu e complet neaşteptat că se găsesc oameni pentru care propria persoana e mult mai importantă decât orice principiu moral sau măcar o minimă empatie. De mirare e însă de ce vorbim despre acele probleme ca aparţinând trecutului când cauzele sunt încă printre noi şi aşteaptă numai nişte mici impulsuri ca să iasă la vedere. Poate de fapt ne liniștim și noi că nu e decizia noastră și nu putem face nimic.