Am înţeles şi eu de curând de ce o mulţime de muzică sau video nu mai poate fi accesată în afara US: exista o lege, numită pompos Digital Millenium Copiryght Act, DMCA pe scurt, care în combinație cu  o organizație non-profit SoundExchange obligă companiile din US să nu difuzeze decât în US muzica şi filmele.

Demoralizat probabil de prostia care ne domină în Romania nu am remarcat până acum că boala e aceeaşi. Se regăsesc şi aici aceleaşi nume pompoase (o lege pentru un mileniu 🙂 ) sau ironii ca o organizaţie „non-profit” care are ca scop generarea de profituri. Am găsit chiar şi un proiect de lege Consumer Broadband and Digital Television Promotion Act care mi-a adus aminte de reprezentanţii companiilor de telefonie mobilă care ne explicau când preţul roamingului în UE a fost limitat că aceasta nu e în interesul consumatorului.

În consecinţă există o mulţime de media-playere şi torente, iar eu care am mii de DVD-uri în colecție am pierdut zile din viață așteptând să treacă mesajele de copyright și liability, fără să le pot pune oficial pe un hard-disk și să le accesez din meniul meu nu dintr-o sută de meniuri animate inventate de tot felul de ciudați, fără a mai spune de fiecare dată în ce limbă vreau. Din fericire există TVersity + PS3 iar recent am primit de la un prieten un media-player, care deși pare că are ca scop principal redarea de media are de fapt scopul de protecție împotriva prostiei și lăcomiei. Și sper să apuc vreamea când tehnologia care există deja va fi și legal posibil să elimine definitiv activitățile conexe și să poți doar să asculți muzică fără se te mai preocupi unde este, iar până la acestea să nu trecem și printr-o perioadă în care și orice melodie va începe cu un mesaj verbal despre copyright.