Zi de zi se stabilesc noi recorduri de nesimţire şi nepăsare (aici nu spun nimic care nu ştim toţi, dar mă vaiet şi eu). Şefii noştri uită că nu s-au născut şefi ci au fost puşi acolo la limită şi au identificat o problemă importantă în concediile părinţilor, acordate pentru a sprijini copii. După ei investim prea mult în copii, normal dacă ne gândim că trebuie să reducă cheltuiala pentru copiii altora ca să aibă ei mai mult la dispoziţie de unde să asigure şi ei o viaţă bună şi un viitor sigur copiilor dânşilor.

Afirmaţiile politicienilor şi articolele comandate sunt de un cinism rar. Am văzut un articol cu un titlu care începe cu „Soluţia pentru mame: …”, de parcă mamele aveau o problemă nu statul avea una. Sau preşedinta PDL Bucureşti (nu pot să o numesc doamna preşedinte) care spune ce ar face ea dacă ar fi mamă deşi până la vârsta ei nu şi-a asumat aceasta responsabilitate. Sper ca aceste exagerări să fie totuşi remarcate şi să scăpăm de aceste calamităţi.

Nu pot să nu remarc şi un citat pe care mi-au căzut ochii: „Ca să vorbeşti despre cineva că este corupt nu te poţi baza pe ce scrie presa. Trebuie să existe decizii ale instanţelor de judecată, altfel fiecare dintre noi poate crede despre celălalt că este corupt doar pentru că altcineva spune acest lucru. Cred că trebuie să fim extrem de atenţi atunci când aruncăm astfel de cuvinte„. Adică se subînţelege că asta nu se aplică la moguli. Aştia chiar cred că pot să spună orice, din păcate justificat pentru că le-a mers totuşi de multe ori.