Deși ce se întâmplă în Ministerul de Interne și în Poliție a scârbit pe toată lumea încât nici nu îți mai vine să vorbești, totuși simt nevoia să notez ceva despre el, ca să nu uit mai târziu. Numele care îl depășesc și pe Caragiale ajută să ne păcălim că nu e real, ci numai o satiră văzută la televizor. Până și ziariști cu experiență evită să confrunte realitatea și să descrie subiectul în adevărata lui urâțenie.

Adevărul este că în țara în care se face fără jenă alternanța între cei care pun borduri și cei care iau taxa de parcare nu e de mirare că s-a ajuns aici. Dacă nu aș fi apucat puțin și din comunism aș fi tentat să cred că nu va mai suporta lumea, însă din păcate atitudinea de copil abuzat este prea răspândită. Lașitatea este la ea acasă în Romania iar cei care conduc se bazează pe asta. Tot în Romania s-a întâmplat să ajungă unii să fie chiriași în casa lor și să o mai și împartă cu alte familii și s-a văzut clar care e balanța între morală și un mic avantaj. Și acum e la fel, fiecare speră la un mic avantaj de la stăpâni. Ca și în 1950, intelectualii și întreprinzătorii sunt stimulați să plece din țară iar legea și morala sunt numai un instrument în mâna stăpânilor, pardon șefilor.

Speranță există însă în globalizare, pentru că acum există unele libertăți fundamentale: poți să pleci când vrei și ai acces la ce informație vrei. Când majoritatea vor ajunge să lucreze în afara Romaniei, oricâte taxe vor pune nu vor mai fi de ajuns. Iar cei care înțeleg trebuie să nu uite că sunt niște coloniști în țara lui Tobă și a lui Șoric, care stau aici pentru că le place locul și pentru că acum se pot proteja pentru că nu se mai poate reveni la condiții de anii 50 sau de Coreea de Nord. Și dacă au timp și chef să mai și educe câtiva din jurul lor în timp vor fi și aici progrese ca în India sau în alte părți. În nici un caz însă nu trebuie să uite câți din jurul lor, chiar dintre cei apropiați sau din familie, au sesizat miyeria care a ieșit la iveală cu această ocazie, if you can read me :).