Fiind preocupat de cunoaştere, am înrecat să studiez ce au zis filozofii despre aceasta. Mi-am dat imediat seama că e o problemă prea complexă de studiat în ansamblu şi va dura, aşa că am ales să înţeleg ce nu e cunoaştere, studiind erorile cognitive pe care le facem datorate defectelor creierului uman. Aşa am aflat despre sofişti, care au fost definiţi de Plato, care erau o categorie de profesori care îi educau pe oamenii de stat şi nobili folosind filozofia şi retorica. Şi eu eram tentat să cred că pop-science este ceva recent!
Foarte interesant este că politicienii şi şefii erau şi acum 2500 de ani destinatarii acestor învăţăminte. Cred că există un motiv obiectiv pentru asta: sofismele sunt mult mai ieftine decât cunoașterea, iar în practică cei care conduc au un timp limitat pentru decizii. În plus, norocul poate suplini cunoașterea și poți nimeri și fără să știi ce faci de fapt. Iar în practică subordonații de multe ori nu au de ales și clienții sunt captivi într-un grad destul de mare, fiind măcar prizonierii obișnuinței, și mai ales cu toții sunt și ei presați și nu au timp să deosebească sofismul de cunoaștere.
Culmea este că Platon a dat și o soluție: i-a condamnat pe cei care cer bani pentru educație și transmit cunoștințe doar celor care plătesc. Abia după 2500 de ani au reapărut ideile de open source și free software, însă cred că atracția lor este mai mult legata de atracția pentru orice este gratis decât de înțelegerea acestor metode ca factori pentru o accelereare a cunoașterii.
Chiar dacă pare că nu trăim într-o lume așa de avansată cum ne-ar plăcea, ar trebui totuși să fim optimiști pentru că până la urmă pare că azi sunt mai mulți oameni precocupați de cunoaștere decât acum 2500 de ani. Chiar dacă sunt totuși o minoritate și sunt ei însăși grevați de obiceiuri și prejudecăți, sunt totuși mai mulți nu mai puțini. Evident, nu am nici o dovadă pentru asta, dar sună bine aşa că trebuie să fie adevărat.
Blogul lui Christian Gavrilă 
Stii .. sunt multe discutii filozofice … si imi este greu sa nu am un schimb de idei cu un invatacel .. e ca si cum as fi citit 4 carti si as povesti o idee extraordinara unuia care nu a citit 5 pagini in viata lui. Schimbul de idei este inutil in acest caz. E adevarat ca filozofia se face discutand liber dar trebuie sa implice si un schimb de idei daca nu vrei sa vorbesti singurel 🙂 Well daca vorbesti singurel vrei sa te alegi macar cu ceva care sa te ajute sa dobandesti alte cunostinte in viitor 🙂
Fraza finala vs
“- Adevărul nu se confundă întotdeauna cu dreptatea.
– Unde ai citit asta?
– În toate cărţile bune…” [Dilema]
.. Plato 🙂 ce nume de alint 🙂 si „studiind erorile cognitive” aici am lesinat 🙂 fi mai natural si lasa expresiile simple sa isi faca treaba 🙂
„Abia după 2500 de ani au reapărut ideile de open source și free software” generalizezi si in filozofie nu e bine 🙂
„pop-science este ceva recent” – cat de vechi esti pe lumea asta 🙂
o zi emotionanta 🙂
Eu sunt programator și în privința filozofiei sunt mai mult decât amator, după cum ai observat imediat.
Eu nu am fost preocupat de dreptate ci de cunoaştere. Pentru mine dreptate are şi un sens care ţine de morală şi de reguli agreate de societate. Am ajuns să scriu despre asta pentru că în jur pare că nu mai contează cauzele a ceea ce se întâmplă, cu excepţii pe care le întâlneşti rar. Am văzut chiar şi liste cu erorile pe care le face creierul uman şi ca programator recunosc unele tipare.
Nu mă gândesc că filozofia nu ar fi evoluat de la Socrate și Platon, dar dacă atunci era mult mai legată de cei care conduc acum pare mai mult un domeniu exotic, mai puțin credibil decât sondajele. Și din păcate probabil că și în filozofie se întâmplă ceva similar cu ce se întâmplă în software: în mediul universitar există oameni cu multe cunoștințe, preocupați de eșență, care însă evită să discute cu neinițiații. Cred că lucrurile semnalate de mine sunt sesizate și de ei și se apără prin izolare și resemnare însă din păcate rezultatul final contează iar impactul cunoștințelor deținute de acei oameni asupra ansamblului este mic. Mi-e teamă că noi suntem de fapt într-o „epocă întunecată” (nu pot să traduc „dark age” cu „evul mediu” că nu se întelege ce vreau să spun) dar nu ne dăm seama pentru că suntem orbiţi de tehnologie, aşa cum păţim şi când ne uităm la un film prost dar cu efecte speciale bune. Aşa că prefer să discut problema în speranţa că mai găsesc şi alţii care să ma ajute să înţeleg mai mult.
Am editat Plato 🙂 – mi-a scăpat numele folosit în engleză, cum din păcate mi se mai întâmplă şi cu altele în meseria mea – mulţumesc pentru corecţie.