Am găsit azi o idee excelentă a doamnei Lelia Munteanu: tupeocrația.

Nu îmi dădusem seama că tupeul ne domină acum, așa cum într-o teocrație domină reprezentanții unei religii. De fapt tupeul a devenit un fel de religie la noi, pentru că apar deja ritualuri și principii.

Cred că problema este la noi, pentru că avem o mentalitate de copii abuzați, respectiv ne supunem tupeului. Nu e vorba numai în politică, ci și în grupurile de zi cu zi unde tindem să ne supunem și să generalizăm niște indivizi cu tupeu: „vecinii nu mențin curațenia” în loc să nominalizăm pe acei câțiva care fac probleme sau „șoferii sunt nesimțiți” deși probabil procentul celor cu tupeu este mic. Însă nu îndrăznim să spunem ceva pentru că ne e frică de agresivitatea celor vizați și ne temem de tupeul cu care vom fi tratați.