Tomai spuneam de ziariști de tabloid, când am văzut editorialul lui CTP despre Băsescu.

În loc să se fi sesizat de penibilul situației și să scrie despre asta, a început și el ca dl. Iliescu cu „golanii”. După logica lui, dacă ești membru PNL clar nu ai dreptul să îți exprimi opinia și nici să te plângi că ai fost agresat. Se vede ca dl. CTP are frustrări din vremea Pieței Universității și nu s-a mai putut abține. Nu știa probabil cum să ne spună că oamenii din Piața Universității clar nu erau imparțiali și oricum ei au început-o așa că nu aveau de ce să se plângă de mineri și dl. Iliescu.

Eu mă așteptam la un editorial care să arate penibilul situației și să mai educe niște oameni, în speranța că oameni mai educați duc la o societate care rezolvă conflictele altfel decât se rezolvă la cârciumă. Și eventual să avem speranța să înteleagă majoritatea oamenilor că nu sunt sinonime „conflict” și „luptă” și dacă doi oameni au un conflict de opinii rezolvarea este prin discuție nu prin luptă.

Abia m-am plâns și mi s-a răspuns de ce au tabloidele tirajul cel mai mare, pentru că acum cred că mai bine revin și eu la tabloide, că mă supăr mai puțin și măcar sunt distractive din când în când. Văd ca dl. CTP știe clar că situația actuală este vina tuturor politicienilor, dar nu se gândește cât a contribuit dânsul la succesul tabloidelor.

Se pare că de aceste personaje nu scăpăm decât când ne scapă natura. Noroc că nu sunt nemuritori, așa cum se cred ei de fapt, încercând să imite  ce au văzut la Ceaușescu. Din păcate însă sunt atât de slabi încât au reușit să copieze numai defectele. Măcar dacă avem conducători care trebuie lăudați și care ne-au îndatorat mai mult decat pe vremea lui Ceaușescu, ar fi putut fi și ei puțin mai buni manageri și poate am fi beneficiat și noi de continuarea investițiilor și de câte o autorstradă sau șosea de centură.