Nu am găsit traducere în engleză pentru cuvintele nesimțit și neserios.

M-am gândit și cred că este ceva similar cu pronumele impersonal, respectiv un mod de a evita să spui lucrurile pe nume. Daca spui „nu se vrea” sună mai frumos pentru români decât să spui explicit cine nu vrea. Dorința copilărească de a imagina lumea ca ideală și a evita să accepți că există și lucruri rele se întâlnește aici cu fuga de responsabilitate. Dacă ai spune „X nu vrea” ar trebui să îți iei o răspundere și în același timp să recunoști o problemă. În plus, afirmația impersonală te liniștește că închizi discuția, pentru că este greu să spui că nu ar fi adevărată. Cum să nu fie adevărată când ea nu spune de fapt nimic ci doar exprimă o frustrare.

La fel și cu nesimțit și neserios. Dacă spui despre cineva că e neserios e mult mai simplu decât să spui că nu e de încredere, etic, moral sau corect. Sau nesimțit e mai bine decât să accepți cât de mari sunt diferențele între oameni din punct de vedere de socializare sau cât de puțin le pasă unora de ceilalți.