Din păcate 12 oameni au avut ghinion și au murit într-un accident cu un AN-2, la Tuzla.
Și cu această ocazie s-a repetat ce am văzut și la alte accidente: la TV, în presă și pe forumuri toată lumea își dă cu părerea despre cauze, convinși că au dreptate. Am avut un prieten care a murit într-un accident de aviație și știu că pe termen scurt vrei o explicație și te gândești că știind cauza o vei afla, dar pot spune sigur că imediat după șocul inițial toți cei apropiați realizează că explicația nu mai contează. Din păcate media transformă tragediile în spectacol și mai păcat este că există cerere pentru această abordare.
O mulțime de oameni își dau cu părerea despre cauze deși nu au zburat niciodată și nu știu ce e AN-2. Mulți știu sigur că e din cauză că e avion vechi, deși nu știu de fapt că AN-2 e avion cu comenzi mecanice, care pot ceda cu aceeași probabilitate cu care ți s-ar rupe coloana de direcție la mașină (adică nu am auzit să se fi întâmplat) sau că și fără motor orice avion poate plana. Adevăratele pericole din aviația românească nu știu cine le va adresa, pentru că nu vorbește nimeni public despre cazuri de mecanici care după o intervenție lasă comenzile nesiguranțate sau le montează inversate sau faptul că la principala școală de aviație de la Bobocu mulți râd de planorism și nu îi interesează serios să știe și ce să facă dacă îi lasă motorul. Asta nu înseamnă că dacă faci o aterizare forțată nu poți avea ghinion, dar riscurile de pe străzi sunt mult mai mari.
Ce e revoltător însă este cum se pot folosi mulți de o astfel de tragedie pentru interese personale, fie politice sau financiare. La politicieni nu avem așteptări mari, dar am văzut în comentariile de la unul din articole o discuție între militari care explicau de ce trebuie ei să aibă pensii mari. De parcă numărul de militari morți la datorie e mult mai mare decât al șoferilor profesioniști morți la serviciu și cei din armata muncesc în medie mult mai intens decât cei care plătesc taxele din care e plătită armata. Nu înțeleg cum poate să îți treacă prin cap acest subiect când afli că au murit 12 oameni. Cred că aici se vede cât de puțin le mai pasă oamenilor de cei de lângă ei și asta mă cam sperie, pentru că îmi dau seama că politicienii nu sunt diferiți ci sunt expresia oamenilor din jurul nostru. Din fericire există în jurul nostru și oameni care sar într-un torent ca să salveze pe cineva surprins de inundație sau care fug spre un avion căzut și pe cale de a exploda și reușesc să scoată din el 3 oameni.
Blogul lui Christian Gavrilă 
Din câte văd scris mi se pare că a fost încă un caz în care piloții se simt mai responsabili pentru avion decât pentru viață. Aparent a fost vorba de o problemă de centraj, adică avionul a fost prea încărcat și a avut centrul de greutate prea în spate. Fiind oameni nu erau ancorați ferm, iar dacă avionul a ridicat botul cu atât mai mult ei s-au deplasat spre spate, amplificând fenomenul. Până la o anumită limită asta se poate compensa din comenzi, însă AN-2 nu are servocomenzi și atunci trebuie să împingă de manșă un om puternic. Cel mai probabil nu au împins imediat amândoi piloții iar avionul a urcat, scăzând viteza până când a pierdut portanța, când a început să piardă înâlțime și să lase botul. Fiind jos, aterizarea forțată nu a fost posibil de evitat, însă AN-2 e un avion solid și face față la aterizări pe câmp. Probabil piloții au sperat până în ultimul moment că vor salva avionul evitând aterizarea și nu au oprit alimentarea motorului și ghinionul a făcut cumva ca benzina să se scurgă și să ia foc repede.
Cei care zic de vina morală a subfinanțării armatei au într-un fel dreptate. Nu e vorba că trebuie schimbate avioanele AN-2 ci că trebuie oamenii să nu mai încerce să salveze avioanele înaintea vieții. Avioane mai scumpe nu fac decât să crească acest fenomen – vezi cazul recent de la Clinceni unde pilotul de acrobație, deși avea comanda blocată și nu putea ieși din vria făcută intenționat ca și exercițiu, a încercat până în ultimul moment să salveze avionul în loc să sară cu parașuta.
Și mai trebuie și atenție la detalii. Cât timp fugind pe jos de la aerodrom ajungi mai repede decât mergând cu mașina de pompieri, astfel de catastrofe se pot repeta indiferent de avion. Și aici se vede că nu ar fi contat tipul mașinii, pentru că un ARO cu câteva extinctoare în el era suficient. Dar dacă e în garaj și cheia trebuie căutată e posibil să ajungă 2 minute prea târziu. Iar fără un extinctor montat pe avion nu prea contează vechimea aparatului. Sistemul este însă de a se asigura că toți cei care zboară au semnat pentru instructajul PSI, dar asta îi ajută pe restul să se spele pe mâini, nu pe victime.